confesiunile unei perne

despre femeia care se așază seara târziu, purtând pe clavicule parfumuri tari, dar mereu cu tente străine, ale unor emoții confuze adunate pe piele

ea e pierdută într-o libertate ale cărei limite sunt imposibil de definit. ea nu știe de ce e iarnă afară, ci doar că ea e motivul pentru care a apărut și pentru care ninge. ea nu știe să plângă și să urle la 3 dimineața pentru ceea ce i-a fost luat, nici să râdă singură amintindu-și de ultima beție. ea își amintește de cel mai mare eșec al vieții ei și ridică din sprâncene. în ochii ei nu poți citi mare lucru, dar, când are privirea aspră și înghețată, poți să știi că e o luptă înăuntru dincolo de capacitatea umană de înțelegere. ea are tatuată pe inimă o ambiție aproape de nebunie și o încăpățânare dureroasă, dar și o dragoste pe care încearcă să o țină ascunsă de ochii celui care nu poate să o salveze. cred uneori că a nu fi iubit corect te face să fii crud…de aceea, buzele ei sunt mereu amare și mâinile reci, iar țigara i se asortează perfect sprâncenelor ridicate într-un aer de ușoară superioritate. e dincolo de feminitatea exacerbată, dar unghiile roșii au devenit un semn 1911833_725630744153521_719115617758259118_nde recunoaștere, deși în aceeași nuanță de rece, cum și genele lungi și false nu reușesc să dea o notă de păpușă, ci mai ridică puțin zidul de intransigență pe care și l-a construit în jur. totuși, cu toți monștrii din suflet, ea e frumoasă ca un cer înstelat reflectat într-un pahar de șampanie. rănile ei uscate pe piele au devenit poeme.  ea e puternică, dar instabilă, ca umbra unui vis. ea e femeia împrăștiată care pierde nopți întregi, cu gânduri fracturate de tot felul de orgolii învinse, dar capabilă încă să o mai ia o dată de
la început, cu sufletul călcat și ochii încă umezi, dar bărbia ridicată, ca și cum crede că nu a greșit niciodată cu adevărat. ea a încercat să-și îmbete toți monștrii din suflet și toate durerile, dar au învățat să înoate, fiindcă în ea rezistă și primăverile, și pietrele filosofale, dar și cele mai puternice apăsări. am văzut-o însă în momente atât de încărcate sau atât de pure, că am înțeles că zace în ea o magie un pic neînțeleasă și o tensiune imposibil de stăpânit, și mi-e greu să-i aud numele în locuri obișnuite. ea e încă 93% făcută din praf de stele. ea e femeia incoerentă care închide ochii și creează galaxii.

Advertisements

~ by rouxanne on September 11, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: