Katharsys

nu m-ai întrebat niciodată

câte ploi reci mi-au spălat părul, câte lacrimi mi-au ars obrazul..

ce oarbă eram când ochii mi-i clăteam în stele ca într-o oglindă,

cum ai putut să nu vezi cât de nefericit mi-era sufletul?

credeam că păcatele au să mă poarte către iadul din inima ta

dar flăcările m-au mistuit dintr-o îmbrăţişare

ai fost apocalipsa inocenţei mele, katharsys…

şi totuşi de ce m-ai salvat din zborul meu frânt?
mi-e acum privirea sfâşiată ca o înserare,

mă uit înapoi şi nu mai înţeleg alfabetul surâsului amar, dar îmi amintesc, 

zăpezile prin care am călcat desculţă au scos din mine demonii

privesc îngheţată urmele trecerii mele rănite,

nu mai ştiu să descântec blesteme, sau să răspund iubirilor necoapte…

e atât de ameţitor, că mă pierd în fericiri virgine,

mă înec în mări de reverie,

acum vezi ce pur mi-e sufletul?

mi-e primăvară-n palme, sunt liberă, katharsys…

 

R.

 

 

 

 

Advertisements

~ by rouxanne on May 24, 2013.

3 Responses to “Katharsys”

  1. Love it. 🙂

    Like

  2. Dacă acestea-ți sunt sentimente, atunci ne prea sincronizăm, draga mea! Îmi place mozaicul tău de cuvinte! Se îmbină perfect cu inima mea! Mă apropii de capătul infinitului, Rouxanne… nu vreau! …

    Like

  3. superba !!!!!!!!!!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: