unui el

poate ai crezut că nu aud noaptea cum ți se zbate sufletul și cum îți cresc aripi. m-ai fi azvârlit în eternități menite să mă țină departe și te-ai fi prefăcut să-ți fie bine, te-ai fi mințit din toate mădularele că ești ok și trăiai fericit îmbrăcat în vorbe fără sens în care știm amândoi că nici tu n-ai fi crezut. poate te-ai fi convins că trebuie să pleci în călătorii lungi, să descoperi o altă lume decât cea pe care ai pierdut-o, cea purtând numele ei, poate-poate amintirile rămase s-ar fi înlocuit cu suveniruri pe cât de simpatice, pe atât de fără de folos. poate ai crezut că o să te salveze o evadare, că o să uiți și ți-ai promis în principiu numai ție că o să fii bine știind că în felul ăsta nu vei minți pe nimeni altcineva. poate ți-ai fi dorit să porți în continuare o fotografie cu zâmbetul ei în buzunarul din dreptul inimii pretinzând că e mereu cu tine. poate ai crezut că trupul altor femei au să-ți aline rănile proaspete în loc să ți le vindeci singur, sau țigările și alcoolul îți vor aduce vreo reverie ieșită din comun să te facă să-ți recapeți speranța. ha, ha! ce copil… până și cerul râde de tine. credeai că e de ajuns o ora, fie o zi, să te recuperezi din boala pierderii, dar, honey, îți trebuie poate ani să regăsești în tine bucata pierdută în urma ei!… crezi că nu știu că plângi pe ascuns și n-ai nici măcar tupeul să recunoști că nu mai poți să treci peste? când miliarde de îngeri încearcă să te aducă pe drumul cel bun, să te trezească dintr-o beție în care nu mai ști cine ești, nenumărați demoni scormonesc în tine să scoată la lumină o urmă de demnitate. și găsesc alcool, tutun, fuste scurte și niște lacrimi aruncate pe furiș deși e tornadă înăuntru.

Advertisements

~ by rouxanne on April 3, 2013.

2 Responses to “unui el”

  1. Revii după mult timp; când visele se sfârșesc omul are ciudata înclinație de a se amăgi că poate visa încă puțin sau își spune că a fost un vis prostesc. Adevărul e că nimic nu mai e la fel, totul e doar bâțâială acerbă, încercarea de supraviețuire. Începi cu durerea Iubirii, recunoaștere și completare ,,poate ai crezut că nu aud noaptea cum ți se zbate sufletul și cum îți cresc aripi”, pentru ca mai apoi să strecori o ironie fină ,,ha, ha! ce copil… până și cerul râde de tine”. Se simte dezamăgirea, frustrarea…revolta. Acestui el…damnat povârnișului îi spui încă o dată măreț- nu vei putea să uiți. Și pe bună dreptate…acea ea va rămâne acolo în caverne, mult mai puternică, misterioasă, frapantă…cu atât mai mult cu cât nu îi mai aparține. Frumos scris ca de obice, îmi place enorm stilul tău. Numai bine și zile edenice îmbâcsite cu fericire. Îmi permit să te îmbrățișez cu drag!

    Like

  2. Buna! Prin acest comentariu te informam ca ai fost nominalizata de catre noi la Very Inspiring Blogger Award. 🙂 Mai multe detalii la :http://jurnaldepeluna.wordpress.com/2013/04/11/very-inspiring-blogger-award/

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: