Vino, să pot regăsi drumul spre mine.

Cumva, mi-am chemat cuvintele de fiecare dată când mă părăseau oamenii. Pe de altă parte, le-am alungat de fiecare dată când am avut ocazia. Le-am murdărit cu propriul meu sânge, le-am târât prin toate dorințele. Le-am schimbat casa. Le-am purtat de pe un drum pe altul, dintr-un pat în altul, dintr-o agendă în alt caiet și tot așa. Cert e că de fiecare dată cuvintele astea slabe și ponosite m-au chemat spre eul meu, spre esența pe care o port în sticle de parfum puse bine în spatele dulapului, spre o personalitate necunoscută de mine până atunci. Le-am chemat în fiecare secundă. Le-am auzit venind noaptea târziu, când eram aproape de marginea viselor și le-am privit alergând spre munți când voiam să le aștern într-un caiet. Dar n-am renunțat decât pentru o vreme să pășesc peste covoarele lor desculță. M-am mutat ca să pot reînvia în mine dorința mea de redescoperire. Să pot explora un suflet cuibărit într-un piept de oase. Le strig să mă aducă în templul din care am plecat odată. Să mă alerge pe drumul spre mine.

R.

Advertisements

~ by rouxanne on September 6, 2012.

3 Responses to “Vino, să pot regăsi drumul spre mine.”

  1. Ce frumos m-am cuibarit la pieptul unde se respira o toamna sincera si linistita!emotionata sa te gasesc intr-o casa noua,te voi vizita!
    Cu mult drag,sentiment!

    Like

  2. Alte primaveri si alte toamne in noi dar, nu in sticlute de parfum, ci in sticlute de suflete,de sentimente,de tine,de ei…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: