And maybe we won’t feel so alone before we turn to stone.



Sub gene curg ultimii fluturi. Îngrop, odată cu singurătățile mele, lumina, surâsul stelelor, anotimpul soarelui. Îngerii mei, cu aripi de ceară, își aruncă pe rând inimile de hârtie, urmând să-și confecționeze altele…din frunze uscate cu miros de tutun. Urmez și eu, de altfel, să-mi ard lumile din suflet, să găsesc vreo altă inimă și s-o cuibăresc în piept, între coaste, să-mi leg aripile, când toamna-mi pleacă păsările…cocorii-și părăsesc cuibul de deasupra mea, curmându-mi așteptările de a rămâne până târziu, aproape de iarnă, știind că anul ăsta au fost ai mei.

Și mi-am legat inima la ochi cu o rază de soare…deși nu știu dacă n-a fost cumva tot timpul oarbă.

E o stare fragilă. Îmi cuibăresc strigătul frunzelor în piept, aștept cu lașitate iubirea cu miros de vară, de soare, iubirea deplină, tresărirea pleoapelor..Eu, cea mai curajoasă fată între cocorii ei, mă ascund de mirosul alcoolic al toamnei. Și mi-ar plăcea să fug de ea. Iubirea e, în fond, mai puternică decât vântul, decât zvâcnirea, decât cutremurul.

Și-aștept iubirea completă, deplină, în toamna asta sălbatică, liberă.

Toamna e starea mea fragilă. E drumul meu strâmb pe care o apuc atunci când nu-mi mai găsesc inima, atunci când caut iubirile care s-au dus…nu știu unde…

Și e toamnă și e trist…Curg ultimii fluturi sub gene.

And maybe we won’t feel so alone before we turn to stone.

Lorelei.

Advertisements

~ by rouxanne on August 31, 2011.

7 Responses to “And maybe we won’t feel so alone before we turn to stone.”

  1. "Și mi-am legat inima la ochi cu o rază de soare…deși nu știu dacă n-a fost cumva tot timpul oarbă. " – superb.Postarea este superba…Ma regasesc in ea …Si pe mine ma oboseste toamna si ma simt si mai batrana poate si pentru ca m.am nascut toamna…

    Like

  2. Superb scris!

    Like

  3. Fara cuvinte…. genial!

    Like

  4. 'Urmez și eu, de altfel, să-mi ard lumile din suflet, să găsesc vreo altă inimă și s-o cuibăresc în piept, între coaste, să-mi leg aripile, când toamna-mi pleacă păsările…cocorii-și părăsesc cuibul de deasupra mea, curmându-mi așteptările de a rămâne până târziu, aproape de iarnă, știind că anul ăsta au fost ai mei. ' – foarte frumos…ma regasesc…

    Like

  5. ai mare talent…

    Like

  6. poza este frumoasa..postarea e plina de nostalgie..mi-a placut foarte mult !!!

    Like

  7. simt ca e toamna,dar simt cum fluturii mi-au invadat genele!esti geniala!!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: