încătușare

sufocată de-o umbră

mă desprind
de lumescul absurd
și caut în tine
aerul pe care să-l respir
mă încătușează emoția
să nu pot să plec
din mine
și
privesc prin gratiile genelor
cum lumea mă vrea înapoi
dar alunec adânc
de la fereastră în jos
și mi-ajung în tălpi
să dorm pe asfalt
în închisoarea nebună
pe care eu am crescut-o
cu mâinile mele
ce rost mai are libertatea
când ești prizonier
în propria ta emoție
Lorelei



Advertisements

~ by rouxanne on April 3, 2011.

5 Responses to “încătușare”

  1. vreau sa am puterea, ca atunci cand nu mai rezist, sa ma desprind cu usurinta de lumescul absurd..dar nu pot.

    Like

  2. foooarte fooaarte frumos :X

    Like

  3. o poezie frumoasafelicitari!

    Like

  4. Lorelei, stii foarte bine ce parere am eu despre versurile tale. Un singur cuvant : geniale. Felicitari 🙂

    Like

  5. adevarat. libertatea cea autentica si adevarata este cea a sufletului

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: