iar(nă) în poem


călcai desculț

pe zăpada incoloră
și te uitai cu grijă înainte
să nu treci peste ceea ce căutai
în pământ înghețat
amintiri și copilărie
strângeai în brațe
visele pe care le-ai ucis demult
praf de stele
și fluturi albi, nebuni
găseai pe orbajii tăi fierbinți
topindu-se
venise iarna și credeai
că astfel poți să fii copil
și numai sufletul tău era călduț
căci crengile și iarba
amorțiseră
porumbeii erau plecați
în alte lumi
și frunzele căzute demult
își doreau
zborul
și pomii visează și-acum
la lumi mai bune
și ierni calde
Lorelei.
Advertisements

~ by rouxanne on December 13, 2010.

2 Responses to “iar(nă) în poem”

  1. zapada, iarna..frig dar frumos ..Ca si versurile tale 🙂

    Like

  2. Si zapada o sa-si piarda inocenta aceea de copil,apoi "zapada va fi doar o stare sufleteasca".

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: